#image_title
Sfaturi utile

Ce ne facem când un adolescent este nemotivat și nu vrea să învețe?

9views

Adolescenţa este o perioadă a încercărilor, a schimbărilor. Se poate întâmpla ca un adolescent să nu fie suficient de motivat şi să nu ştie către ce profesie să se îndrepte. Alexandra Lupupsiholog clinician și psiholog în securitatea națională, explică mai multe despre acest subiect şi oferă soluţii părinţilor.

Adolescența este o adevărată provocare pentru orice părinte. Dacă ne gândim la această perioadă, ne dăm seama că o putem asocia ușor unui „roller coaster”, având în vedere fluctuațiile intense ale emoțiilor, imprevizibilitatea și experiențele intense pe care le include.

Una dintre cele mai grele sarcini pe care o au părinții este aceea de a-și ajuta adolescentul să învețe și de a-l stimula și motiva din punct de vedere educațional. Nu toți tinerii sunt entuziasmați în momentul în care trebuie să învețe sau să se pregătească pentru viitor, astfel, părinții joacă un rol important. Ai nevoie de recomandări pentru a-ți ajuta copilul să învețe? Cauți metode prin care l-ai putea ajuta să fie mai motivat? Rămâi până la finalul acestui articol și află care sunt cele mai eficiente soluții și pentru a înțelege de ce există această etapă în viața celor mai mulți adolescenți.

De ce adolescenții se confruntă cu lipsa de motivație?

În cele mai multe cazuri, adolescenții se confruntă cu lipsa de motivație, iar acest lucru se poate întâmpla tocmai pentru că există foarte multe schimbări cărora trebuie să le facă față. În perioada respectivă au loc schimbări hormonale, suficient de semnificative la nivelul organismului, astfel, este posibil ca adolescentului să-i fie greu să-și focalizeze atenția și să-și folosească energia și în raport cu alte domenii ale vieții. Totodată, mai există și presiunea socială. Adolescenții sunt într-o etapă în care încearcă să se regăsească și să se integreze, iar dacă nu simt că fac pași importanți în această direcție, se vor arăta lipsiți de motivație și se vor distanța de responsabilitățile pe care ar trebui să le aibă la acel moment.

Nu putem omite că un nivel ridicat de stres îi poate determina pe tineri să își piardă motivația. Acest lucru se întâmplă și dacă vorbim despre teama legată de eșec și de viitor. Adolescenții care sunt nesiguri de propriile abilități, cunoștințe, capacități și competențe, se tem de o posibilă nereușită, dar mai ales, de a-i dezamăgi pe cei din jur.

Și astfel, ajung să fie lipsiți de motivație și să renunțe să mai încerce, pentru a evita scenariul pe care îl au în minte. Trebuie să luăm în considerare că tinerilor le este greu să se mobilizeze în momentul în care nu au un scop sau obiectiv clar și bine stabilit, dar și atunci când se confruntă cu diferite provocări personale. Dacă adolescentul are o perioadă mai dificilă, cu siguranță acest lucru se va vedea în rezultatele școlare.

Pierderea motivației poate avea loc într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, însă indiferent de durata acestei etape, este important ca părinții să ia măsuri. Uite câteva recomandări:

1. Comunicare deschisă

Părinții trebuie să încerce să discute deschis și sincer cu adolescentul pentru a afla care sunt cauzele lipsei de motivație. Aceștia pot încerca să afle dacă se confruntă cu anumite dificultăți sau dacă există anumite gânduri care îl macină. Este important ca părinții să încerce să îi ofere adolescentului un cadru deschis și liniștit în care să-și exprime gândurile și sentimentele, în care să se simtă ascultat și înțeles, dar mai mult decât atât, în care trăirile și experiențele lui să fie validate.

2. Identificarea obiectivelor

Așa cum am menționat anterior, adolescenții se pot confrunta cu lipsa de motivație în momentul în care nu au un scop bine stabilit. Părinții pot interveni din acest punct de vedere și îi pot ajuta să-și stabilească obiectivele educaționale, asigurându-se că sunt realiste.

3. Identificarea intereselor

Părinții pot încerca în continuare să-l ajute pe adolescent să-și identifice interesele din punct de vedere educațional. Dacă aceștia vor găsi un domeniu de interes, cu siguranță vor înțelege cu ajutorul părinților că este important să exceleze la toate materiile pentru a ajunge la cariera sau profesia care le surâde la acel moment. De exemplu, dacă adolescentul este pasionat de sport și de activitățile sportive, părinții i-ar putea prezenta oportunitățile de viitor, menționând: „Dacă vrei să ajungi profesor de sport, este nevoie să înveți la toate materiile și să promovezi examenele”.

4. Dobândirea unor noi perspective

Părinții îl pot ajuta pe adolescent să dobândească noi perspectivă în ceea ce privește procesul de învățare. Concret, pot face legătura între subiectele școlare și interesele personale ale adolescentului, în așa fel încât acesta să se simtă stimulat să culeagă noi informații în continuare.

5. Mediu plăcut

Părinții îl pot ajuta pe adolescent să descopere ce înseamnă pentru el un mediu plăcut în care ar putea învăța mult mai eficient. Totodată, este important să se asigure că el beneficiază de toate resursele și materialele de care are nevoie pentru a dobândi informațiile necesare.

6. Stabilirea unui program

Deși părinții își doresc să le ofere adolescenților libertatea de a face alegeri, atunci când aceștia sunt lipsiți de motivație, pot lua în considerare stabilirea unui program de învățat. Astfel, adolescenții vor înțelege că temele și lecțiile de la școală nu sunt cele de care pot „sări” atât de ușor. Mai mult decât atât, stabilirea unui program i-ar ajuta pe adolescenți să se concentreze mai bine și să-și organizeze și gestioneze timpul adecvat. Părinții pot interveni din acest punct de vedere să le ofere și o recompensă după respectarea programului de învățat. Recompensa trebuie să fie aleasă în funcție de dorințele și preferințele tânărului, astfel încât el să se simtă motivat și stimulat să-și respecte responsabilitățile educaționale.

Părinții trebuie să abordeze situația cu mult calm, înțelegere și suport. În caz contrar, adolescentul poate ajunge să-i perceapă „împotriva” lui, iar acest lucru ar influența negativ relația familială și comunicarea.

Autor:

Lupu Alexandra Gabriela

Psiholog clinician

Psiholog în securitatea și apărarea națională